Ieri(n.r. 2 ianuarie) Raluca, Francezu', Limba, Mesterica si cu mine am pornit in cautare de bolovani in Muntii Macin. Am iesit din Bucuresti la ora 9, si am mers pana la Braila(via A2) de unde am trecut cu bacul la Smardan. Din Smardan pana in Macin mai sunt aproximativ 13km. Am trecut orasul si ne-am indreptat spre manastirea Izvorul Tamaduirii (din cate imi amintesc). Nu am ajuns chiar pana la manastire, am facut dreapta cand am ajuns in dreptul carierei din zona. Am incercat sa urcam cu masina cat s-a putut(lenea isi spune in totdeauna cuvantul) pe un drum forestier dar n-am avut un foarte mare succes asa ca am "parcat pe dreapta"(la ora 12:10), am scos saltelele si rucsacii si "i-am dat-o sus". Ne-am impartit in 2 echipe si am luat primul deal prin invaluire, raluca si francezu pe o parte si noi restu pe partea cealalta. Dupa vre-o 5 minute am gasit 2 bolovani destul de interesanti pe care incap 6-7 linii "ca popa", de fapt seara la intoarcere ne-am si dat pe 3 dintre ele. Am continuat sa urcam pana pe creasta dealului la poalele caruia eram, ne-am intalnit cu francezu care "a raportat" tot 2 bolovani dar cu mai putine linii,2(un sit start taricel, si frumos si ceva mai usor). Dupa regrupare am coborat impreuna intr-o sa de unde ne-am despartit iar'. Eu cu limba am mers catre un bolovan mare rau care se vedeam de jos din strada si care cred ca are aproape 5 metri inaltime. Dupa o mica privire de jur imprejurul lui am vazut cam 2 linii pe el, una mai tare si una taricica, problema e ca trebuie curatat putin in partea de sus la iesire, dar nu f mult. Am vrut sa ne si cataram pe el, dar n-am mai apucat. Eu vazusem un alt bolovan putin mai incolo, m-am dus sa-l vad, dupa care am mai vazut unu si inca unu si inca unu pana am ajuns undeva "cam" departe de locul unde lasasem saltelele, cam la vre-o "2 varfuri distanta" In timpul asta, mesterica si raluca inspectau partea opusa de unde ne aflam noi si din pozele pe care le-au facut am vazut ca era de catarat si acolo. Intr-un final am zis "gata, nu mai merg si la ala" si desi se mai vedeau bolovani "garla" m-am intors cu gandu sa mai si catar ceva. Ne-am intalnit cu totii la bolovanul cel mare caruia cred ca i s-ar potrivi numele de "Big Mama". Normal ca ne-a fost lene sa-l curatam(ce-i drept era si cam greu) asa ca am coborat spre cei doi bolovani vazuti de echipa limba-mesteru-yo. Ne-am pus papucii, am desfacut saltelele si am incercat sa ne miscam putin. Deja era pe inserat, dar am avut destul timp sa ne dam pe 3 linii(la ultimele 2 am avut nevoie si de frontale), 2 mai usurele si ultima "cam grea", care de fapt si-a castigat si numele de "Blue Night project". O linie tare, pe riglete careia mai in gluma mai in serios i-am si dat un grad estimativ, 7C-8A+/B (7C-mai in gluma, 8A+/B mai in serios :))) ) . Dupa ce ne-a rupt in bucati proiectul am strans si noi si am plecat spre casa.
In concluzie zona e buna(parerea mea) bolovani sunt, dar cam rasfirati. Oricum cine e interesat va veni si-si va cauta singur linii, pt ca are de unde, eu unul sigur am sa revin in zona, macar pt Blue Night project care chiar e o linie tare si frumoasa (lasand la o parte bascalia cu gradele) .
Daca am uitat sa amintesc ceva spre ca o va face limba in completarea mea pe www.escalpin.blogspot.com
Se afișează postările cu eticheta boulder. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta boulder. Afișați toate postările
sâmbătă, 3 ianuarie 2009
vineri, 21 noiembrie 2008
Albarracin bouldering, Spania
Chiar daca a trecut deja aproape o luna de cand ne-am intors din Spania(eu, BF, Radu ''Bebidas" Varlan si Marius "Maturul" Luca), o sa povestesc totusi in cateva cuvinte cele 11 zile petrecute pe meleaguri "straineze".
Ajunsi in campingul din Albarracin pe la 12 noaptea am avut noroc ca inca nu adormisera toti de la receptie, caci altfel cred ca dormeam in masina pana dimineata la 9 cand se deschidea oficial campingul.
Primul lucru pe care l-am facut in dimineata primei zile de catarat(dupe ce am platit cazarea) a fost sa ne interesam de un topo al zonei, dar tot ce am obtinut au fost 3 sau 4 coli A4, una cu schita drumurilor si potecilor care duceau la zonele de catarat si restul cu zonele in detaliu, adica pozitionarea bolovanilor si lista cu numarul, numele, gradul si daca era cazul cateva mici detalii despre fiecare linie in parte. Initial, am incercat sa ne ghidam dupa respectivul topo dar dupa ce am ajuns EXACT INTRE zonele de catarat si nicidecum in mijlocul vreuneia am decis sa intrebam alti cataratori care pareau ca stiu mai bine decat noi ce se intampla in zona. Asa am ajuns la arastradero, un sector cu destul de multi bolovani si linii foarte frumoase. Ne-am incalzit putin pe niste bolovani mai usurei dupa care am format 2 echipe, eu cu bifi si marius cu radu si ne-am orientat catre ceea ce parea mai interesant in zona. Eu si bifi ne-am oprit la un bolovan despre care nu stiam mai nimic, si nici in asa zisul topo nu figura. Dupa ce l-am studiat pret de cateva minute am hotarat sa-l incercam. S-a dovedit a fi un boulder de 2 miscari nu foarte grele si un "top out" mai greutz decat ne-am fi asteptat care ne-a mancat ceva incercari si energie. In cele din urma am "a iesit" dar cu oarece eforturi la iesirea pe bolovan. Ulterior am aflat si gradul de la niste spanioli, un 7C care probabil mi-ar fi iesit mai greu daca ii stiam gradul de la inceput(asta mi-a dat incredere)
In zilele ce au urmat am pus ochii pe un bloc pe care l-am vazut in "Dosage V", un V10 care mi s-a parut a nu fi deloc pe "mana mea" adica adica cat mai multa forta. Dupa primele incercari credeam ca n-am nicio sansa in a rezolva cel putin "pasii". Blocul l-am impartit in 2 bucati, prima parte, "traverseul", care era de fapt si partea cea mai grea, dupa care urama partea a-2a care era de altfel un 7B cu primele 3 miscari putin mai delicate dar care dupa aceea dadea pe niste mari "rangi" in care iti intra mana pana la incheietura. Dupa putin timp de pauza am hotarat sa mai incerc de caterva ori si foarte bine am facut ca incepeam sa ma obisnuiesc cu miscarile si prindeam din ce in ce mai multa incredere in fortele proprii. Nu dupa foarte mult timp am hotarat sa ma opresc, incercarile date "traverseului" consumandu-ma la maxim. Cu gandul sa vin urmatoarea zi odihnit si cu forte proaspete sa-l fac, am hotarat sa nu mai catar in ziua respectiva.Din pacate "urmatoarea zi"nu a fost una cu prea mare succes, nereusind sa "leg" blocul desi pasii luati individual imi ieseau . Problema mea era de fapt una de anduranta, de power andurance mai bine zis, si asta mi-a cam scazut putin moralul, pentru ca era un punct la credeam ca sunt destul de puternic, avand in vedere ca in ultimul timp m-am antrenat intens pentru power andurance. Suparat, am hotarat ca traseul este peste nivelul meu, si ca trebuie sa renunt la el.
A urmat o zi de pauza in care am mers pana in Zaragoza de unde am vrut(eu si radu) sa ne cumparam cate o pereche de papuci de catarat(eu vroiam "solution" iar radu ceva "evolv" sau tot "solution. am plecat amandoi cu cate o pereche de "galileo", asta ca nu prea era ceva mai bun)
Una din cele mai bune zile pe care le-am avut la albarracin a fost o dimineata in care m-am trezit cu radu la ora 7:30, am mancat ceva repede si pe la 8 jumate-9 eram la bolovani. Avea o mare pofta de catarat si tinte precise cu un plan exact:ne incalzeam, mergeam la Rollito Bonnito (7B), pe urma graschoper (7C) iar la urma superbele blocuri Ineschakra(7C) si manuchakra(7B). Cu planul acesta in cap, ne-am incalzit, si ne-am dus la rollito bonnito pe care l-am facut relativ repede iar radu a rezolvat si el repede pasii avand probleme doar in a concretiza traseul. Ne-am mutat la graschoper, un 7C de fata cazuta cu un jump la sfarsit. Sahul a fost unul Imens pe fata cazuta pana sa ajungem in pozitia de jump, iar pana am rezolvat problema de jos a inceput sa se incalzeasca putin si sa se piarda putin din aderenta minusculelor prize de picior. Cum niciunul dintre noi nu excela la astfel de miscari am abandonat repede proiectul si ne-am mutat la cele 2 blocuri care dupa parerea mea sunt cam cele mai frumoase din zona, Insecheakra si Manucheakra. Am vrut sa le iau in ordine ierarhica, abordand mai intai 7B-ul (pe care l-am rezolvat in cam 10-15 minute) iar apoi 7C-ul(care mi-a luat cam 20 de minute si care mi s-a parut mult mai greu). La scurt timp dupa ce am terminat cele 2 blocuri am aflat de la niste spanioli ca de fapt gradele pentru inescheakra si manucheakra erau de fapt invers decat cum credeam eu, adica 7C era ala care mi-a iesit mai repede si mai usor si 7B era ala care mi s-a parut mult mai greu. Asta mi-a dovedit inca odata ca modul cum abordezi fiecare boulder este esential in rezolvarea lui, si ca am unele probleme cu "sfecla". La ora 1 eram deja gata cu "ziua de catarat", si am tras concluzia ca cel mai bine e sa te dai dimineata, racorica, aderenta maxima si bine motivat.
Intr-una din zile bifi a gasit Supernafamacho (7B+) pe care si-l dorea f mult sa-l faca si care in cele din urma ia iesit destul de lejer dar ca si mine(cred ca e deacord si el cu asta) are si el unele probleme cu capul. Vorbind de "probleme cu capul" cred ca cele mai mari le-a avut mister Bebidas care era fffff aproape sa faca Supernafamacho stiind ca de fapt e un 7A/+, iar dupa ce a aflat adevaratul grad nu l-a mai gasit uscat in nicio zi.
Penultima noastra zi in spania m-a gasit la sectorul unde se afla V10 care m-a demoralizat putin in primele zile. Cu 2 zile de pauza in spate, ma simteam puternic si am decis sa mai incerc de cateva ori pasii. Deja incalzit si cu mintea libera am avut placuta surpriza de a face traseul la a 2-a incercare. Am invatat din asta ca pauza e sfanta.
In ultima zi Bifi a incercat un 8A de care a fost f aproape dar, in urma a cateva zile de ploi, stanca nu se uscase in proportie de 100% (mare ghinion, pentru ca era peste blocul respectiv ca valoare)
Una peste alta, personal, mi-a placut in spania si cred ca o sa ma intorc la albarracin, dar doar atunci cand sunt sigur ca exista un topo "sanatos". Daca cineva doreste sa mearga in zona ii stau la dispozitie(si cred ca si restul baietilor) cu orice fel de informatie in limita in care cunosc si eu.
P.S. e prima oara in viata mea cand scriu atat de mult la taste :)
Ajunsi in campingul din Albarracin pe la 12 noaptea am avut noroc ca inca nu adormisera toti de la receptie, caci altfel cred ca dormeam in masina pana dimineata la 9 cand se deschidea oficial campingul.
Primul lucru pe care l-am facut in dimineata primei zile de catarat(dupe ce am platit cazarea) a fost sa ne interesam de un topo al zonei, dar tot ce am obtinut au fost 3 sau 4 coli A4, una cu schita drumurilor si potecilor care duceau la zonele de catarat si restul cu zonele in detaliu, adica pozitionarea bolovanilor si lista cu numarul, numele, gradul si daca era cazul cateva mici detalii despre fiecare linie in parte. Initial, am incercat sa ne ghidam dupa respectivul topo dar dupa ce am ajuns EXACT INTRE zonele de catarat si nicidecum in mijlocul vreuneia am decis sa intrebam alti cataratori care pareau ca stiu mai bine decat noi ce se intampla in zona. Asa am ajuns la arastradero, un sector cu destul de multi bolovani si linii foarte frumoase. Ne-am incalzit putin pe niste bolovani mai usurei dupa care am format 2 echipe, eu cu bifi si marius cu radu si ne-am orientat catre ceea ce parea mai interesant in zona. Eu si bifi ne-am oprit la un bolovan despre care nu stiam mai nimic, si nici in asa zisul topo nu figura. Dupa ce l-am studiat pret de cateva minute am hotarat sa-l incercam. S-a dovedit a fi un boulder de 2 miscari nu foarte grele si un "top out" mai greutz decat ne-am fi asteptat care ne-a mancat ceva incercari si energie. In cele din urma am "a iesit" dar cu oarece eforturi la iesirea pe bolovan. Ulterior am aflat si gradul de la niste spanioli, un 7C care probabil mi-ar fi iesit mai greu daca ii stiam gradul de la inceput(asta mi-a dat incredere)
In zilele ce au urmat am pus ochii pe un bloc pe care l-am vazut in "Dosage V", un V10 care mi s-a parut a nu fi deloc pe "mana mea" adica adica cat mai multa forta. Dupa primele incercari credeam ca n-am nicio sansa in a rezolva cel putin "pasii". Blocul l-am impartit in 2 bucati, prima parte, "traverseul", care era de fapt si partea cea mai grea, dupa care urama partea a-2a care era de altfel un 7B cu primele 3 miscari putin mai delicate dar care dupa aceea dadea pe niste mari "rangi" in care iti intra mana pana la incheietura. Dupa putin timp de pauza am hotarat sa mai incerc de caterva ori si foarte bine am facut ca incepeam sa ma obisnuiesc cu miscarile si prindeam din ce in ce mai multa incredere in fortele proprii. Nu dupa foarte mult timp am hotarat sa ma opresc, incercarile date "traverseului" consumandu-ma la maxim. Cu gandul sa vin urmatoarea zi odihnit si cu forte proaspete sa-l fac, am hotarat sa nu mai catar in ziua respectiva.Din pacate "urmatoarea zi"nu a fost una cu prea mare succes, nereusind sa "leg" blocul desi pasii luati individual imi ieseau . Problema mea era de fapt una de anduranta, de power andurance mai bine zis, si asta mi-a cam scazut putin moralul, pentru ca era un punct la credeam ca sunt destul de puternic, avand in vedere ca in ultimul timp m-am antrenat intens pentru power andurance. Suparat, am hotarat ca traseul este peste nivelul meu, si ca trebuie sa renunt la el.
A urmat o zi de pauza in care am mers pana in Zaragoza de unde am vrut(eu si radu) sa ne cumparam cate o pereche de papuci de catarat(eu vroiam "solution" iar radu ceva "evolv" sau tot "solution. am plecat amandoi cu cate o pereche de "galileo", asta ca nu prea era ceva mai bun)
Una din cele mai bune zile pe care le-am avut la albarracin a fost o dimineata in care m-am trezit cu radu la ora 7:30, am mancat ceva repede si pe la 8 jumate-9 eram la bolovani. Avea o mare pofta de catarat si tinte precise cu un plan exact:ne incalzeam, mergeam la Rollito Bonnito (7B), pe urma graschoper (7C) iar la urma superbele blocuri Ineschakra(7C) si manuchakra(7B). Cu planul acesta in cap, ne-am incalzit, si ne-am dus la rollito bonnito pe care l-am facut relativ repede iar radu a rezolvat si el repede pasii avand probleme doar in a concretiza traseul. Ne-am mutat la graschoper, un 7C de fata cazuta cu un jump la sfarsit. Sahul a fost unul Imens pe fata cazuta pana sa ajungem in pozitia de jump, iar pana am rezolvat problema de jos a inceput sa se incalzeasca putin si sa se piarda putin din aderenta minusculelor prize de picior. Cum niciunul dintre noi nu excela la astfel de miscari am abandonat repede proiectul si ne-am mutat la cele 2 blocuri care dupa parerea mea sunt cam cele mai frumoase din zona, Insecheakra si Manucheakra. Am vrut sa le iau in ordine ierarhica, abordand mai intai 7B-ul (pe care l-am rezolvat in cam 10-15 minute) iar apoi 7C-ul(care mi-a luat cam 20 de minute si care mi s-a parut mult mai greu). La scurt timp dupa ce am terminat cele 2 blocuri am aflat de la niste spanioli ca de fapt gradele pentru inescheakra si manucheakra erau de fapt invers decat cum credeam eu, adica 7C era ala care mi-a iesit mai repede si mai usor si 7B era ala care mi s-a parut mult mai greu. Asta mi-a dovedit inca odata ca modul cum abordezi fiecare boulder este esential in rezolvarea lui, si ca am unele probleme cu "sfecla". La ora 1 eram deja gata cu "ziua de catarat", si am tras concluzia ca cel mai bine e sa te dai dimineata, racorica, aderenta maxima si bine motivat.
Intr-una din zile bifi a gasit Supernafamacho (7B+) pe care si-l dorea f mult sa-l faca si care in cele din urma ia iesit destul de lejer dar ca si mine(cred ca e deacord si el cu asta) are si el unele probleme cu capul. Vorbind de "probleme cu capul" cred ca cele mai mari le-a avut mister Bebidas care era fffff aproape sa faca Supernafamacho stiind ca de fapt e un 7A/+, iar dupa ce a aflat adevaratul grad nu l-a mai gasit uscat in nicio zi.
Penultima noastra zi in spania m-a gasit la sectorul unde se afla V10 care m-a demoralizat putin in primele zile. Cu 2 zile de pauza in spate, ma simteam puternic si am decis sa mai incerc de cateva ori pasii. Deja incalzit si cu mintea libera am avut placuta surpriza de a face traseul la a 2-a incercare. Am invatat din asta ca pauza e sfanta.
In ultima zi Bifi a incercat un 8A de care a fost f aproape dar, in urma a cateva zile de ploi, stanca nu se uscase in proportie de 100% (mare ghinion, pentru ca era peste blocul respectiv ca valoare)
Una peste alta, personal, mi-a placut in spania si cred ca o sa ma intorc la albarracin, dar doar atunci cand sunt sigur ca exista un topo "sanatos". Daca cineva doreste sa mearga in zona ii stau la dispozitie(si cred ca si restul baietilor) cu orice fel de informatie in limita in care cunosc si eu.
P.S. e prima oara in viata mea cand scriu atat de mult la taste :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
