Macin 7-8 februarie 2008. Psihedelic

Ne-am intors in Macin si de data asta mult mai multi decat in primele 2 dati, adica aproximativ 20 de persoane. Inarmati cu ustensile de curatat si multe saltele fiecare dintre noi ne-am ales cate un bolovan pentru curatat si catarat. Eu aveam in cap doi bolovani pe care i-am vazut ultima data cand am inspectat zona si care erau aproape unul de celalalt, asa ca m-am dus direct la tinta. La primul bolovan nu prea am avut ce curata, decat putin la plecare si iesirea. Apoi am trecut la treaba cu rezolvatul miscarilor. Dupa ce m-am pus in priza de plecare, prima miscare parea cu adevarat imposibila, mai ales ca la picioare aveam ceva foarte foarte prost. Am incercat cateva variante, din care nici macar nu reuseam sa-mi ridic fundu de pe saltea, apoi am gasit o pozitie buna din care am reusit chiar sa ma misc spre urmatoarea priza, dar pozitia corpului, orientarea prizei, "mucul" de la piciorul dreptinclinatia bolovanului, toate astea parca erau impotriva mea. Singurele chestii care pareau ca "sunt cu mine" erau degetul mare de la mana dreapta(care era singurul lucru din care imi controlam balansul), prietenul bifi si mai apoi mesterica. Am incercat mult prima miscare, si de fiecare data cand ma puneam in priza de start aveam impresia ca n-am nicio sansa sa raman in urmatoarea priza. Dupa alte cateva incercari dupa alea multe :)) am reusit prima miscare, dar bine-nteles ca am cazut la urmatoare, despre care nu stiam foarte multe. Placut surprins si increzator am inceput sa exersez celalalte miscari si iesirea, cu care nu prea am avut probleme, apoi am trecut la partea cu "legatul miscarilor". Din nou prima miscare, care de acum imi iesea de 2 ori din 3 incarcari(dar cu acelasi sentiment pe care il aveam si inainte, adica de fiecare data, si nu exagerez, aveam impresia ca nu o sa imi iasa), dar nu reuseam sa schimb picioarele pe mucul ala si nu-mi venea sa cred cum de faceam prima miscare si apoi nu-mi iesea a doua. Eram incredibil de bulversat, nu-mi venea sa cred, faceam cea mai atipica miscare pe care am incercat-o vre-odata si apoi nu reuseam sa o fac pe urmatoarea(mult mai usoara) din cauza aceluias "muc" care ma ajuta initial la picior. Intr-un final, dupa la fel de multe incercari si inca putin :) am reusit sa leg toate miscarile si sa ies pe bolovan. Cand m-am vazut sus am simtit o usurare psihica enorma si o bucurie la fel de mare. Ca nume... cred ca l-as numi "psihedelic", si ca dificultate... nu-mi dau seama deloc, stiu doar ca l-am simtit cel putin la fel de greu ca si "teamwork", dar ar putea foarte usor sa fie un 7B sau un 7C. Astept sa il mai faca si altii si sa isi dea cu parerea.
Dupa ce am terminat cu bolovanul asta, m-am mutat cu mesterica putin mai sus unde am curatat o linie cu o miscare dinamica pe care am rezolvat-o relativ repede si la care au venit mai apoi si anaxi, stefan, ionut si bogdan. La coborare ne-am mai oprit la un bolovan pe care il curatasera baieti mai sus amintiti si pe care nu reusisera sa il faca. Era un highball de aproximativ 5 metrii cu o "cadere" nu tocmai buna. Ne-am dat pe el, eu , mesterica si anaxi, si dupa ce am incercat mai multe variante(in final mesterica a "gasit cheia") am reusit cu MARI emotii sa ies pe bolovan. Ceilalti n-au mai incercat ca deja se lasase intunericul si nu prea se mai vedea nimic.
Am coborat la masini, am mancat ceva si pe urma am trecut la jocuri, beri si vinuri. A doua zi am luat-o de la capat cu curatatul, dar cu mai putin catarat(eu nu prea stateam bine cu pielea). Partea buna a fost ca am stat cu totii in cam aceeasi zona si s-au curatat desule linii si pentru toata lumea, si usoare si mai grele si mai inalte si mai putin inalte..
E, una peste alta a fost un week-und reusit, cu vreme buna, companie placuta si multi bolovani. Zona e mare si merita dezvoltata, mai ales ca se pot gasi o diversitate mare de linii pt toate gusturile, imaginatie doar sa ai si niste chestii de curatat.

In inspectie prin Macin

Ieri(n.r. 2 ianuarie) Raluca, Francezu', Limba, Mesterica si cu mine am pornit in cautare de bolovani in Muntii Macin. Am iesit din Bucuresti la ora 9, si am mers pana la Braila(via A2) de unde am trecut cu bacul la Smardan. Din Smardan pana in Macin mai sunt aproximativ 13km. Am trecut orasul si ne-am indreptat spre manastirea Izvorul Tamaduirii (din cate imi amintesc). Nu am ajuns chiar pana la manastire, am facut dreapta cand am ajuns in dreptul carierei din zona. Am incercat sa urcam cu masina cat s-a putut(lenea isi spune in totdeauna cuvantul) pe un drum forestier dar n-am avut un foarte mare succes asa ca am "parcat pe dreapta"(la ora 12:10), am scos saltelele si rucsacii si "i-am dat-o sus". Ne-am impartit in 2 echipe si am luat primul deal prin invaluire, raluca si francezu pe o parte si noi restu pe partea cealalta. Dupa vre-o 5 minute am gasit 2 bolovani destul de interesanti pe care incap 6-7 linii "ca popa", de fapt seara la intoarcere ne-am si dat pe 3 dintre ele. Am continuat sa urcam pana pe creasta dealului la poalele caruia eram, ne-am intalnit cu francezu care "a raportat" tot 2 bolovani dar cu mai putine linii,2(un sit start taricel, si frumos si ceva mai usor). Dupa regrupare am coborat impreuna intr-o sa de unde ne-am despartit iar'. Eu cu limba am mers catre un bolovan mare rau care se vedeam de jos din strada si care cred ca are aproape 5 metri inaltime. Dupa o mica privire de jur imprejurul lui am vazut cam 2 linii pe el, una mai tare si una taricica, problema e ca trebuie curatat putin in partea de sus la iesire, dar nu f mult. Am vrut sa ne si cataram pe el, dar n-am mai apucat. Eu vazusem un alt bolovan putin mai incolo, m-am dus sa-l vad, dupa care am mai vazut unu si inca unu si inca unu pana am ajuns undeva "cam" departe de locul unde lasasem saltelele, cam la vre-o "2 varfuri distanta" In timpul asta, mesterica si raluca inspectau partea opusa de unde ne aflam noi si din pozele pe care le-au facut am vazut ca era de catarat si acolo. Intr-un final am zis "gata, nu mai merg si la ala" si desi se mai vedeau bolovani "garla" m-am intors cu gandu sa mai si catar ceva. Ne-am intalnit cu totii la bolovanul cel mare caruia cred ca i s-ar potrivi numele de "Big Mama". Normal ca ne-a fost lene sa-l curatam(ce-i drept era si cam greu) asa ca am coborat spre cei doi bolovani vazuti de echipa limba-mesteru-yo. Ne-am pus papucii, am desfacut saltelele si am incercat sa ne miscam putin. Deja era pe inserat, dar am avut destul timp sa ne dam pe 3 linii(la ultimele 2 am avut nevoie si de frontale), 2 mai usurele si ultima "cam grea", care de fapt si-a castigat si numele de "Blue Night project". O linie tare, pe riglete careia mai in gluma mai in serios i-am si dat un grad estimativ, 7C-8A+/B (7C-mai in gluma, 8A+/B mai in serios :))) ) . Dupa ce ne-a rupt in bucati proiectul am strans si noi si am plecat spre casa.
In concluzie zona e buna(parerea mea) bolovani sunt, dar cam rasfirati. Oricum cine e interesat va veni si-si va cauta singur linii, pt ca are de unde, eu unul sigur am sa revin in zona, macar pt Blue Night project care chiar e o linie tare si frumoasa (lasand la o parte bascalia cu gradele) .
Daca am uitat sa amintesc ceva spre ca o va face limba in completarea mea pe www.escalpin.blogspot.com

Povestea primului 8A

"Vrei sa le faci pe toate si nu faci nimic". Asta am patit eu in urma cu 6 luni cand am ajuns prima oara la Chironico in Elvetia. Avand doar 3 zile la dispozitie am incercat foarte multe blocuri cu grade de dificultate de pana la 7C/7C+. Tot ce am reusit au fost cateva 6C-uri si un singur 7A, asta pentru ca la fiecare bloc stateam maxin 10 minute(asta s-a intamplat la singurul bloc de 7A, de nervi ca nu reuseam nimic). Ultimul bolovan pe care l-am vazut inainte sa plec a fost chiar Teamwork, la care am stat 2-3 minute, ca era ud si ploua :) .
Intors in zona foarte motivat, primul bolovan la care am ajuns (Rus si Georgica vroiau neaparat sa ajunga la el) a fost teamwork. Am incercat sa ne incalzim pe un 6C aproximativ 10 minute, dupa care am trecut la 8A-ul pentru care venisem. Prize mici, riglete, cu un sit start ce parea destul de dificil si o iesire umeda pe prize relativ bune. Asta a fost impresia pe care am avut-o dupa primul contact vizual mai in detaliu. A inceput Rus cu rezolvarea miscarilor din partea superioara(din picioare, stand, era un 7B) si parea destul de incordat. Am incercat si eu sa ma agat putin de prize "cam proaste si destul de dureroase". Dupa inca cateva incercari am inceput sa ma incalzesc mai bine si sa simt ceva mai bine miscarile. Totusi nu incercasem sit startul care parea foarte greu(dintr-o priza mica si taioasa la mana dreapta si o laterala bunicica la stanga, cu calcaiul stang undeva aproape de mana stanga si dreptul in aer trebuia sa ma ridic la o laterala bunicica (mana stanga). Primul care a incercat plecarea a fost Georgica( foarte puternic baiatu). S-a ridicat si a facut miscarea spre laterala dar n-a tinut-o. Cu gandul ca tipul asta de rigletele proaste si mici mi se potrivesc destul de bine am incercat si eu plecarea. Si intr-adevar, rigleta aceea ma iubea. In prima faza ma duceam mai dinamic la laterala, dar dupa cateva incercari calcaiul bine pus si gheara mainii drepte imi permiteau sa ma ridic static.
Cu planul bine fixat in cap si cu toate miscarile rezolvate am hotarat sa stau putin (15 minute) si sa incerc sa-l leg.
I-am dat cam 6-7 incercari dintre care la ultimele 2 cadeam la ultima miscare mai grea(imi aluneca dreapta de pe o rigletica din cauza umiditarii din aer). Frustrat dar in acelasi timp foarte increzator am decis sa ma opresc(imi era frica sa nu rama fara piele din prima zi). N-am mai catarat toata ziua. A doua zi dimineata la ora 9 eram in fata lui. M am atarnat putin pe rigletele de sus, am facut inca odata iesirea, am mai curatat putin si dupa a 4 a incercate URLAM DE FERICIRE sus pe bolovan. Teamwork, 8A. Primul.
In urmatoarele zile am pus ochii pe "That goes left"(8A, cel putin asa scrie in topo), o linie foarte frumoasa care pleaca sit start cu niste scurse nu foarte bune si picior bunicel, dupa care te ridici la niste riglete bunicele si se termina cu un mic traverseu spre stanga cu prize scurse si proaste la piciare(Bifi, ti-ar fi placut asta). In maxim 10 minute am rezolvat fiecare miscare in parte, scursele de sus le-am intepat cala balamuc :) . Dupa inca 10 minute de pauza am dat prima incercare. Foarte foarte motivat, m-am miscat destul de bine(exceptand finalul putin haotic din cauza emotiilor) si n-am mai avut nevoie de o a2-a incercare. Il facusem, al2 lea 8A. Dupa ceva timp am incercat sa fac o comparatie intre cele doua. Desi sunt complet diferite ca stil, cred totusi ca "teamwork" e considerabil mai tare decat "that goes left". Nuam o experienta prea grozava in privinta gradelor(mai ales la boulder) cred totusi ca "that gose left" ar fi cam 7C+ sau un 8A foarte foarte soft :)
Sper ca maine sa ajung la bivuac sa pun pe dvd-uri ce am filmat in elvetia si in curand sa postez si filmele cu cele 2 blocuri

Albarracin bouldering, Spania

Chiar daca a trecut deja aproape o luna de cand ne-am intors din Spania(eu, BF, Radu ''Bebidas" Varlan si Marius "Maturul" Luca), o sa povestesc totusi in cateva cuvinte cele 11 zile petrecute pe meleaguri "straineze".
Ajunsi in campingul din Albarracin pe la 12 noaptea am avut noroc ca inca nu adormisera toti de la receptie, caci altfel cred ca dormeam in masina pana dimineata la 9 cand se deschidea oficial campingul.
Primul lucru pe care l-am facut in dimineata primei zile de catarat(dupe ce am platit cazarea) a fost sa ne interesam de un topo al zonei, dar tot ce am obtinut au fost 3 sau 4 coli A4, una cu schita drumurilor si potecilor care duceau la zonele de catarat si restul cu zonele in detaliu, adica pozitionarea bolovanilor si lista cu numarul, numele, gradul si daca era cazul cateva mici detalii despre fiecare linie in parte. Initial, am incercat sa ne ghidam dupa respectivul topo dar dupa ce am ajuns EXACT INTRE zonele de catarat si nicidecum in mijlocul vreuneia am decis sa intrebam alti cataratori care pareau ca stiu mai bine decat noi ce se intampla in zona. Asa am ajuns la arastradero, un sector cu destul de multi bolovani si linii foarte frumoase. Ne-am incalzit putin pe niste bolovani mai usurei dupa care am format 2 echipe, eu cu bifi si marius cu radu si ne-am orientat catre ceea ce parea mai interesant in zona. Eu si bifi ne-am oprit la un bolovan despre care nu stiam mai nimic, si nici in asa zisul topo nu figura. Dupa ce l-am studiat pret de cateva minute am hotarat sa-l incercam. S-a dovedit a fi un boulder de 2 miscari nu foarte grele si un "top out" mai greutz decat ne-am fi asteptat care ne-a mancat ceva incercari si energie. In cele din urma am "a iesit" dar cu oarece eforturi la iesirea pe bolovan. Ulterior am aflat si gradul de la niste spanioli, un 7C care probabil mi-ar fi iesit mai greu daca ii stiam gradul de la inceput(asta mi-a dat incredere)
In zilele ce au urmat am pus ochii pe un bloc pe care l-am vazut in "Dosage V", un V10 care mi s-a parut a nu fi deloc pe "mana mea" adica adica cat mai multa forta. Dupa primele incercari credeam ca n-am nicio sansa in a rezolva cel putin "pasii". Blocul l-am impartit in 2 bucati, prima parte, "traverseul", care era de fapt si partea cea mai grea, dupa care urama partea a-2a care era de altfel un 7B cu primele 3 miscari putin mai delicate dar care dupa aceea dadea pe niste mari "rangi" in care iti intra mana pana la incheietura. Dupa putin timp de pauza am hotarat sa mai incerc de caterva ori si foarte bine am facut ca incepeam sa ma obisnuiesc cu miscarile si prindeam din ce in ce mai multa incredere in fortele proprii. Nu dupa foarte mult timp am hotarat sa ma opresc, incercarile date "traverseului" consumandu-ma la maxim. Cu gandul sa vin urmatoarea zi odihnit si cu forte proaspete sa-l fac, am hotarat sa nu mai catar in ziua respectiva.Din pacate "urmatoarea zi"nu a fost una cu prea mare succes, nereusind sa "leg" blocul desi pasii luati individual imi ieseau . Problema mea era de fapt una de anduranta, de power andurance mai bine zis, si asta mi-a cam scazut putin moralul, pentru ca era un punct la credeam ca sunt destul de puternic, avand in vedere ca in ultimul timp m-am antrenat intens pentru power andurance. Suparat, am hotarat ca traseul este peste nivelul meu, si ca trebuie sa renunt la el.
A urmat o zi de pauza in care am mers pana in Zaragoza de unde am vrut(eu si radu) sa ne cumparam cate o pereche de papuci de catarat(eu vroiam "solution" iar radu ceva "evolv" sau tot "solution. am plecat amandoi cu cate o pereche de "galileo", asta ca nu prea era ceva mai bun)
Una din cele mai bune zile pe care le-am avut la albarracin a fost o dimineata in care m-am trezit cu radu la ora 7:30, am mancat ceva repede si pe la 8 jumate-9 eram la bolovani. Avea o mare pofta de catarat si tinte precise cu un plan exact:ne incalzeam, mergeam la Rollito Bonnito (7B), pe urma graschoper (7C) iar la urma superbele blocuri Ineschakra(7C) si manuchakra(7B). Cu planul acesta in cap, ne-am incalzit, si ne-am dus la rollito bonnito pe care l-am facut relativ repede iar radu a rezolvat si el repede pasii avand probleme doar in a concretiza traseul. Ne-am mutat la graschoper, un 7C de fata cazuta cu un jump la sfarsit. Sahul a fost unul Imens pe fata cazuta pana sa ajungem in pozitia de jump, iar pana am rezolvat problema de jos a inceput sa se incalzeasca putin si sa se piarda putin din aderenta minusculelor prize de picior. Cum niciunul dintre noi nu excela la astfel de miscari am abandonat repede proiectul si ne-am mutat la cele 2 blocuri care dupa parerea mea sunt cam cele mai frumoase din zona, Insecheakra si Manucheakra. Am vrut sa le iau in ordine ierarhica, abordand mai intai 7B-ul (pe care l-am rezolvat in cam 10-15 minute) iar apoi 7C-ul(care mi-a luat cam 20 de minute si care mi s-a parut mult mai greu). La scurt timp dupa ce am terminat cele 2 blocuri am aflat de la niste spanioli ca de fapt gradele pentru inescheakra si manucheakra erau de fapt invers decat cum credeam eu, adica 7C era ala care mi-a iesit mai repede si mai usor si 7B era ala care mi s-a parut mult mai greu. Asta mi-a dovedit inca odata ca modul cum abordezi fiecare boulder este esential in rezolvarea lui, si ca am unele probleme cu "sfecla". La ora 1 eram deja gata cu "ziua de catarat", si am tras concluzia ca cel mai bine e sa te dai dimineata, racorica, aderenta maxima si bine motivat.
Intr-una din zile bifi a gasit Supernafamacho (7B+) pe care si-l dorea f mult sa-l faca si care in cele din urma ia iesit destul de lejer dar ca si mine(cred ca e deacord si el cu asta) are si el unele probleme cu capul. Vorbind de "probleme cu capul" cred ca cele mai mari le-a avut mister Bebidas care era fffff aproape sa faca Supernafamacho stiind ca de fapt e un 7A/+, iar dupa ce a aflat adevaratul grad nu l-a mai gasit uscat in nicio zi.
Penultima noastra zi in spania m-a gasit la sectorul unde se afla V10 care m-a demoralizat putin in primele zile. Cu 2 zile de pauza in spate, ma simteam puternic si am decis sa mai incerc de cateva ori pasii. Deja incalzit si cu mintea libera am avut placuta surpriza de a face traseul la a 2-a incercare. Am invatat din asta ca pauza e sfanta.
In ultima zi Bifi a incercat un 8A de care a fost f aproape dar, in urma a cateva zile de ploi, stanca nu se uscase in proportie de 100% (mare ghinion, pentru ca era peste blocul respectiv ca valoare)
Una peste alta, personal, mi-a placut in spania si cred ca o sa ma intorc la albarracin, dar doar atunci cand sunt sigur ca exista un topo "sanatos". Daca cineva doreste sa mearga in zona ii stau la dispozitie(si cred ca si restul baietilor) cu orice fel de informatie in limita in care cunosc si eu.


P.S. e prima oara in viata mea cand scriu atat de mult la taste :)

Salut!

N-am sa fac o prea mare introducere a acestui blog, am sa spun doar ca l-am creat pentru a posta aici experientele mele cu privire la catarat